[vc_row][vc_column][vc_column_text]Alina Diță
-Atelier de prelucrare a lânii-
Sunt Alina Diță, studentă de meserie la Școala Vieții, fost manager cu o carieră promițătoare care a decis să se reinventeze cu ocazia unui moment important din viața mea, acela în care am devenit mama.
Iubesc să relaționez cu oameni din domenii diferite de activitate, din regiuni diferite sau chiar din toată lumea. Vreau să împărtășim experiențe și să creștem împreună. Pasionată de domeniul dezvoltării personale și al comunicării, am căutat ceva care să mă provoace constant și să-mi ofere posibilitatea de a-mi dezvolta potențialul maxim.
Prin prisma principalelor activități, cea de trainer și cea de parinte, îmi place când reușesc să organizez activități dedicate lucrului în echipa (adulți și copii) și mai ales când reușesc să explic prin etape, lecții de viata și leadership atât copiilor, cât și adulților. Totodată, ne jucăm și învățăm împreună. Cautarea excelenței și ceea ce ofera o experiență de învățare sau trăire de calitate, o realizez atât din prisma profesionalismului, cat și din dorința de a oferi ce este mai bun copiilor mei- așa cum face orice parinte.
Am înțeles repede cât de important este contactul cu Natura, cu jucăriile și instrumentele realizate manual, care sunt create din materiale naturale și în care se investește energie pozitivă.
În cadrul serilor de lucru cu parinții de la scoala si gradinita copiilor mei, am descoperit lâna și cum aceasta se poate transforma în articole vestimentare sau obiecte de decor care încantă toate simțurile. Aici am întalnit-o pe Ionela Dumitrascu, învățător în Scoala Waldorf, care a terminat Scoala de Arte și care m-a impresionat cu atentia acordata către tot ceea ce ating copii și intra in contact. Am căutat surse și furnizori pentru lâna de calitate și vopsită natural, însă aceasta, în cea mai mare parte, acum este spălată și vopsită cu substanțe chimice.
Deoarece am copilarit la sat, bunicii și mama mea mi-au transmis o parte din tainele unor meșteșuguri, iar eu am devenit interesata de moștenirea lăsată de bunici și strabunici: plăpumi realizate manual din lână, un razboi de țesut, masina de cusut casnica, fus și alte instrumente specifice lucrului cu lâna. In satul bunicilor mei, oieritul încă este o îndeletnicire importanta, asa că am inceput să întreb ce se întamplă cu lâna și cine o prelucreazî. Am fost tristă să constat că aceasta este aruncată sau arsă pe campuri, deoarece nu mai vine nimeni după ea, iar utilajele de dărăcit au fost date la fier vechi. Ciobanii îți oferă gratis lâna daca o ridici și îi ”scapi ” de ea, căci rar mai găsesc pe cineva care să pună preț pe aceasta. Din păcate, ciobanii nu au unde să o depoziteze și chiar își doresc ca cineva să o colecteze.
Veriga lipsa este prelucrarea lânii în procesele de spălat, dărăcit și vopsit natural. Aceste tehnici reprezintă deja mici ”secrete” pe care doar bunicii nostrii de la sate le mai știu.
Familia noastră este binecuvantată cu o bunică, care la 83 de ani ne dăruiește în fiecare an ce are ea mai de preț: veste, ciorapi de lână, caciulițe și orice manuțele ei lucrează toată iarna sau în zilele ploioase de vară. Le purtăm cu drag pentru că nimic nu ne încălzește mai bine iarna spatele ca vestuțele ei. Doamne ferește să ne vadă cu ”șalele goale”.
Mama mea a terminat Scoala Profesională Țesături Covoare și Cusături Naționale de la Gherla, apoi a lucrat în fabrica, însă venirea nepoților au adus-o către ce poate face cu cele două mâini dibace. Ne croșetează de cațiva ani marțisoare, cravate și papioane. Speră că ceva-ceva se va prinde și de nepoți. Se bucură de fiecare dată când vede că purtăm și prețuim darurile ei, în special când vede câte o broșă sau floricică acesorizată la hainele prietenilor.
În primavara anului trecut, am cumpărat o cantitate destul de mare de lână, am spălat-o manual și am căutat pe tot teritoriul țării noastre o mașina de dărăcit. Am gasit în Brașov un bunicuț care ne-a împărtășit secrete și multe povești de odinioară când femeile stăteau la rand să dărăcească lâna. Ne-a spus tot ce știa și ne-a aratat un teanc mare de fiare care reprezenta un dărac vechi. Ne-a promis că îl pune în funcțiune dacă noi ne dorim cu adevărat să facem asta. Ne-a menționat că mulți trec pe la el din curiozitate, dar n-a întâlnit încă pe cineva hotărât să facă ceva.
Îmi doresc să colectez toată lâna care acum arde pe câmpuri și să aduc zâmbete și mulțumire celor care duc mai departe îndeletnicirile străbune. Vreau să oferim un produs de calitate, 100% natural, spălat fără detergenți chimici și vopsit cu flori și plante. Astfel am reînoi ideea de șezătoare unde se lucrează și se spun povești cu zmei și comori ascunse printre munți.
Pentru mine, lâna reprezintă un material de calitate pentru workshop-urile unde învățăm lucrând cu mâinile. Copii din școli și grădinițe pot beneficia din plin de acest material care să le permită să-ți exprime creativitatea și să se joace în voie.
La casa părinților mei există deja spațiul destinat acestui atelier, însă necesită câteva minime amenajări, acum fiind o construcție”la roșu”.
M-am gândit că, odată cu implicarea comunității, lucrurile se vor întampla mai repede și în condiții optime. Este o situație win-win pentru toate parțile, iar recompensele la care ne-am gândit sunt atat articole handmade, cât și posibilitatea de a trimite lucruri online oriunde, prin exercițiul ”Cec-ul la termen” . Acesta a fost inspirat din povestea actorului Jim Carrey, o poveste de succes care te poate inspira chiar și pe tine.
[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row]
