Cum să dăruiești un cadou UNIC, special, neprețuit și cu costuri ZERO

Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin
Home »
Cum să dăruiești un cadou UNIC, special, neprețuit și cu costuri ZERO

 

 

 

Alina Diță                       

Coach si Antreprenor

 

 

Astăzi vin cu un articol special, un articol scris din suflet și din dorința de a te ajuta să dăruiești un cadou special celor pe care îi apreciezi!

E tot mai greu, parcă, să alegem cadoul potrivit datorită opțiunilor fară număr pe care le avem, iar când vrei să dăruiești unei persoane deosebite ceva, vrei să fie ceva d e o s e b i t, unic, special, inpirat.

Iar recomandarea mea este …: dăruiește-i APRECIEREA ta și a celor din jur!  

Deoarece APRECIEREA este cel mai important lucru de care are nevoie fiinţa umană.

Iți voi relata o scurtă povestioră iar apoi revenim cu instrucțiuni exacte în trei pași pentru darul tău personalizat.

Povestea este scrisă de Helen P Mrosla, o călugăriță invățătoare și a fost publicată in Supă de pui pentru suflet, de J. Canfield și M. Hansen.

Într-o vineri ( în clasă ) ceva părea să nu fie în ordine. Lucrasem intens toată săptămâna la un nou concept și am simțit cum elevii deveniseră din ce în ce mai frustrați  în ei înșiși și încordați  între ei. Trebuia să pun capăt acestei situații înainte de a o scăpa de sub control, astfel  încât le-am cerut să facă o listă cu ceilalți elevi din clasă pe doua foi de hârtie, lăsând un spațiu după fiecare nume. Apoi, le-am spus să se gândeascsă la lucrul cel mai drăguț cu putință pe care l-ar putea spune despre fiecare coleg și să-l scrie pe hârtie. 

Când au părăsit clasa, fiecare mi-a înmânat lucrarea.

În acea sâmbătă am scris numele fiecărui elev pe o coala separată și am făcut lista a tot ceea ce au spus ceilalți despre el.   Luni, i-am dat fiecărui elev lista proprie. Unii dintre ei aveau de parcurs câte două pagini. Nu după mult timp întreaga clasă zâmbea: ”Adevărat?” Am auzit șușoteli ” N-am știut niciodată că însemn ceva pentru cineva!”. ”N-am știut că alții mă plac atât de mult!”

Nimeni n-a mai adus vorba vreodată de acele liste. Nici nu știam dacă au discutat între ei acea temă după ore sau cu părinții, dar nu avea importanță. Exercițiul și-a atins scopul. Elevii erau din nou mulțumiți de ei înșiși și unul de celălalt.

Elevii și-au terminat studiile. Dupa câțiva ani, când mă întorsesem acasă dintr-o vacanță, părinții m-au așteptat la aeroport. În timp ce mergeam spre casă, mama mi-a pus obișnuitele întrebări despre excursie: Cum a fost vremea, impresiile mele în general. Era o acalmie ușoară în conversație. Mama i-a aruncat o privire tatei spunând: ”Tată? ”. Tata și-a dres glasul: ”Seara trecută a sunat familia Eklund”, a început el. ”Adevărat? ”, am spus. ”N-am auzit de ei de câțiva ani. Mă întreb ce face Mark. ”

Tata a răspuns cu voce scăzută: ”Mark a fost usic în Vietnam. Înmormântarea este mâine, iar părinții lui s-ar bucura dacă te-ai duce”.

Și azi pot spune cu exactitate punctul de pe șosea în care-mi rămăsese ațintită privirea când mi-a dat tata acea veste.

Biserica era plină de prietenii lui Mark și foști colegi de școală. Cum stăteam acolo, unul dintre soldați a venit spre mine: ” Ați fost profesoara de matematică a lui Mark? ” a întrebat.  Am dat din cap. ”Mark vorbea mult despre dvs”, a spus el.

După înmormântare, majoritatea foștilor colegi de școală ai lui Mark au trecut pe la ferma părinților lui pentru cină. Părinții lui Mark erau acolo așteptându-mă. ”Vrem să vă arătăm ceva”, a spus tatăl lui, scoțând un portofel din buzunar: ” S-a găsit asta asupra lui Mark când a fost doborât. Credem că o veți recunoaște”. Deschinzând portmoneul, a scos cu grijă două bucăți de hârtie dintr-un carnețel de notițe care era evident că fuseseră desfăcute și împăturite de nenumărate ori. Am știut imediat că era vorba de lista tuturor lucrurilor bune pe care le-au scris despre Mark colegii lui. ”Vă mulțumesc foarte mult că ați făcut asta”, a spus mama lui Mark. ” După cum vedeți, era comoara lui Mark”.

Colegi lui au început să se adune în jurul nostru. Chuck a zâmbit și a spus: ”Și eu am lista. Este în primul sertar al biroului meu de acasă”. Soția lui John a spus: ” John m-a rugat să o pun pe a lui în albumul de la nuntă”. ”Și eu o am pe a mea”, a spus Marlyn. ”Este în jurnalul meu”. Apoi Vicky, o altă colegă, și-a deschis poșeta, și-s scos portofelul și a arătat celorlalți lista mototolită și roasă: ”Eu o port la mine tot timpul”, Cred că toți ne-am păstrat listele”. Abia atunci m-am așezat jos și am plâns.

Ce a făcut ca atâția adulți să păstreze o bucată de hârtie pe care o primiseră cu ani în urmă, pe când erau copii, unii dintre ei purtând acele pagini cu ei oriunde se aflau – chiar și în bătălii?

 

Răspunsul: aprecierea

Cine este EL cel/cea la care te-ai gândit chiar acum ca fiind primul din lista ta de cadorisiți?

Pasul 1.

Fă o listă cu persoanele care să-ți fie echipa de complici. Poți avea în vedere familia, colegii, prieteni apropiați, vecini și / sau oricine cunoaște despre frumusețea persoanei vizate.

Pasul 2

Fă-le sarcina mai ușoară și cere cu impact și specific, iată un exemplu de mesaj care să te facă să acționezi imediat ce ai terminat de citit tot articolul:

Bună, Am nevoie de ajutorul tău pentru a-i dărui un cadou neprețuit și unic lui… . M-am gândit că APRECIEREA noastră ar fi cel mai valoros cadou. Ia-ți câteva minute și gândește-te la cel mai drăguț lucru cu putință pe l-ai putea spune despre …. Trimite-mi gândurile tale în doar câteva cuvinte specifice iar eu le voi centraliza de la întreaga echipă de complici și le voi alătura unui colaj de fotografii semnificative pe care să-l dăruim din inimă pentru inimă. Îți mulțumesc și aștept cu nerăbdare mesajul tău.

Pasul 3

Alege câteva poze reprezentative, poate incluzi membrii echipei de complici, adaugă textele primite și… apasă butonul PRINT. Sau poate ascunzi în tine un pictor care vrea să se afirme, sau vă place să scrieți de mână pentru a personaliza și mai mult cadoul vostru.

Urmează-ți inima și fă tot ce-ți spune ea pentru a adauga emoție și unicitate cadoului.

La final împachetează-l așa cum și ție ți-ar plăcea să primești o parte din inima celor din jurul tău dăruită, și cu intenția de a crea un moment intens, un moment autentic de fericire!

Apreciază-L pentru tot ce ți-a adus în viața ta (în trecut).

Apreciază-L pentru tot ce îți aduce în viața ta (în prezent).

Apreciază-L pentru tot ce îți dorești să îți aducă în viața ta, ca și cum ai fi primit deja (în viitor).

Aprecierea nu costă nimic, dar valorează mult mai mult decât toate bogătiile acestei lumi. Ea îmbogățește viața ca nimic altceva, multiplicând toate motivele pentru care să fim recunoscători!

Nici o calitate nu va aduce unui om atâția prieteni, ca admirația sinceră a calităților altuia.

Președintele Robert McNamara a spus: ” Creierele sunt ca și inimile – ele se duc acolo unde sunt apreciate”.

Virginia Arcastle remarca: ”Când oamenii se simt în siguranță, importanți și apreciați, nu mai este necesar să-i minimalizeze pe alții pentru a părea ei mai mari prin comparație”.

Rhonda Byrne afirmă despre recunoștință: Misterul care le-a scăpat oamenilor secole la rând poate fi rezumat într-un singur cuvânt: recunștință. Celui care îșî exprimă recunoștința i se va mai da, și va trăi în abundență. Celui care nu își exprimă recunoștința i se va lua chiar și ceea ce are”.

Clement Stone ( autor și om de faceri ): ” Cele mai valoroase și mai ptețioase posesiuni ale tale și cele mai mari puteri ale tale sunt cele invizibile și intangibile. De aceea, nimeni nu iți poate lua vreodată aceste posesiuni sau aceste puteri. Tu ești singurul care le poate oferi și fiecare astfel de dar își va aduce o abundență infinită.”

Eckhart von Hochheim: ” Dacă singura rugăciune pe care o rostești întreaga viață este un simplu mulțumesc, este suficient.”